Interviu Special cu NORA IUGA, poetă și traducătoare
DUMNEZEU A FOST FOARTE DARNIC CU MINE!
Interviu de Angela BACIU
Dragă Nora, iată, petrecem ziua ta la Vibe Cafe. Îți urăm din toată inima La mulți ani! cu sănătate, spor și, firește, inspirație. Ce îți dorești acum, când tocmai ai împlinit 95 de ani?
Pentru mine e o surpriză uriașă! Au venit și mult visații 95!… Sunt atât de fericită în această zi de 4 ianuarie (doar 4 e un scaun, nu?!) într-o cârciumioară de cartier… și totul e însuflețit de un sentiment de familie, alături de copiii mei dragi, Tiberiu și Angela.
Așa cum am spus și într-o postare pe Facebook: ce frumoasă e viața când ai împlinit 95! Obiectivul meu? Am scris în finalul ultimei mele cărți publicate, Titan apartamentul 290. Jurnal neterminat: „Obiectivul meu… voi face tot ce ține de mine să ating… 100 de ani… câinele latră la lună/ eu îi cânt în strună…”
În dialogurile pe care le-am tot avut împreună, am evitat mereu o întrebare: ai regrete?
O, nu, niciodată nu am regrete! Mereu am trăit prin meritul meu personal, m-am bucurat de viață și am făcut tot ce mi-am dorit. Desigur, Dumnezeu a fost foarte darnic cu mine! Și, da, Viața a fost mereu generoasă cu mine… Nu regret nimic!
Dacă ai avea posibilitatea să te întorci în timp, ce vârstă ai dori să mai trăiești?
Ei, toate vârstele mele au venit cu surprize, am avut o viață foarte frumoasă, am cunoscut succesul de mică. Tata era șef de orchestră într-un loc de lux din Germania și eu am urmat primii ani de grădiniță la Düsseldorf și Köln. Eram o răsfățată și visam să ajung actriță sau măcar „balerină”, ca mama.
Am avut carieră, succes în toată lumea, aplauze la scenă deschisă… s-au făcut și două filme despre viața și opera mea: aici Nora Iuga și De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin… Ce să îți dorești mai mult!
Pentru tine de unde vine fericirea?
Din poezie, pentru mine totul e poezie. Și de la familie, băiatul meu Tiberiu Almosnino (fost prim balerin la Opera Română) și nora mea, poeta Angela Baciu (Madame Univers, cum îi spun eu! pentru că e incredibilă) sunt tot timpul alături de mine. Ei sunt pentru mine unicul factor de echilibru, altfel… într-o singurătate absolută, poezia ar fi putut fi un risc… mai ales după plecarea lui Nino.
Mereu îmi vorbești de Nino...
Da, bărbatul meu, poetul George Almosnino, cred că este și el aici cu noi. Au trecut atâția ani de când a plecat, noi am avut o legătură specială. Știi, ne citeam mereu poezii… toată viața noastră n-aș fi devenit poetă prin propriile calități, dacă nu trăiam o imensă poezie alături de Nino al meu! Cu toate că băiatul meu Tiberiu îmi zice mereu că Nino… era un poet mai bun decât mine. Și are dreptate, să știi!
Cu cine crezi că seamănă Tiberiu?
Și cu noi, și cu bunicii lui. Tentația pentru el, de copil, a fost scena, mai ales baletul. Asta și-a dorit să facă și a reușit. Am fost mereu mândră de el! Îi plăceau poveștile mamei mele, balerina Elena Iuga. Deseori mergea să o vadă pe scenă, era fascinat. El nu voia să fie nimic altceva decât balerin. Poate o să vi se pară ridicol, dar, ca o femeie de modă veche, m-am mândrit întotdeauna că am făcut un băiat. A crescut într-un spirit liber și a făcut ce a vrut…
"Voi face tot ce ține de mine să ating 100 de ani!"
În afară de obiectivul de a atinge suta... ce vrei să faci în acești ani? Între 95 și 100?
Ce bine mă cunoști tu, Madame Univers, știi că nu îmi place să stau… După publicarea jurnalului, am început să lucrez la un volum de poezie și, poate, chiar să mai continui jurnalul, cine știe… deocamdată, aștept primăvara!
Spune-mi un poem scris de curând...
Vorbele
îmi vin în minte
iar vorbele nechemate
vorbele de pe maluri străine
vorbele fără câini
fără pisici
și fără ulițe nefugărite
de lună!
o, ce îndrăgostită sunt încă!
ce prinsă în lanțurile
demult uitate
ale unui vechi…
„Ordin de Malta!”
cine mi-a dictat
acest ordin cazon
totul se prinde
de-a valma
într-un sertar cu zeci de gheme de lână
………………………….
roșu, galben, mov, albastru
și așa mai departe
versuri
dictate fără memorie… (Nora)
Ce înseamnă poezia pentru tine?
O îndrăgostire fără capăt… P.S. și tot nu-l pot convinge pe copilul ăsta încăpățânat să se dezbrace până la os…„ca un măr, ca un par, ca un fir de trandafir”… că nici Luceafărul nu știe… de din vale din Rovine, cine vine…?
