Intoleranța la histamină
Diana Florentina POPA medic primar diabet, nutriție, boli metabolice Clinica DIANUTRILIFE MEDICA Ploiești
Un subiect greu, complex, atât pentru medic, cât și pentru pacient, cunoscut și tratat, din păcate, doar superficial. Histamina este o substanță esențială în organism, implicată în inflamație, alergii, răspuns imun, digestie, funcționarea creierului, reglarea ritmului somn–veghe, reglarea circulației sangvine. Problema apare când aceasta crește prea repede, se acumulează și nu poate fi degradată în timp util, deci apare un dezechilibru între producție și degradare. Am auzit această comparație, care mi-a plăcut foarte mult: histamina este ca focul, absolut necesar, dar dacă scapă de sub control, arde!
Histamina este metabolizată prin acțiunea a două enzime (DAO și HNMT), care pot avea o acțiune scăzută în bolile inflamatorii intestinale, sindrom de intestin iritabil, SIBO, sindrom de hiperpermeabilitate intoleranțe alimentare, intestinală, deficite de minerale și de vitamine, care sunt cofactori în activarea acestora, consum de alcool, antiinflamatoare nesteroidiene, antidepresive și antibiotice. Nu trebuie să uităm că activitatea acestor enzime poate fi redusă genetic (mutații genetice), stres cronic și intoxicații cu metale grele. Alături de această scădere a enzimei, avem de foarte multe ori o histamină crescută prin ce aducem prin alimente, dar și o producție crescută în disbioză (alterarea florei intestinale) cu creștere a bacteriilor intestinale producătoare de histamină, reacții alergice clasice sau întârziate (intoleranțe alimentare), tulburări hormonale cu creșterea estrogenului sau sindroame mai rare, cum este sindromul de activare mastocitară. Simptomele sunt foarte heterogene, deoarece histamina are receptori în foarte multe organe și sisteme. La nivel respirator avem rinoree, rinită, congestie nazală, strănut. Digestiv avem balonare după masă, crampe, dureri abdominale, greață, vărsături, diaree sau constipație. Sistemul nervos răspunde prin cefalee, migrene, anxietate inexplicabilă, insomnie, ceață mintală, oboseală cronică. La nivelul sistemului cardiovascular apar tahicardie, palpitații, hipotensiune. Foarte importante sunt reacțiile cutanate care pot apărea – roșeață, erupții diverse, urticarie, prurit, dermatite, edeme. La femei avem simptome care se agravează ciclic legate de ciclul menstrual, asociate cu sindrom premenstrual, deoarece estrogenul crește histamina.
Atenție! Aceste simptome sunt foarte frecvente în viața noastră! Citindu le s-ar putea să credeți că aveți cu toții intoleranță la histamină!!!
Dar diagnosticul de intoleranță la histamină este complex. Poate fi suspicionat dacă avem simptome la 2-3 categorii din cele de mai sus, dar diagnosticul se pune pe analize de laborator, dozare DAO – enzima care metabolizează histamina, determinarea nivelului de histamină în sânge, dar și, foarte important, determinarea histaminei în scaun, printr un test de microbiom!
Alimentele care trebuie eliminate o perioadă în intoleranța la histamină sunt cele cu conținut crescut de histamină – carne procesată, maturată, mezeluri, pește afumat, conservat, brânzeturi maturate, lactate fermentate, spanac, vinete, roșii, ciuperci, avocado, fructe de pădure, citrice, pepene, ananas, kiwi, alcool, nuci, arahide, caju, fructe uscate, murături, varză murată, cacao, ciocolată, ceai negru, ceai verde și altele. Se pot consuma carne și peste foarte proaspete, cantitatea de histamină crescând în acestea pe măsura ce sunt depozitate, conservate. Un exemplu de „bombă histaminică” este o masă la care se servește pizza cu de toate, pește afumat, mezeluri, brânzeturi maturate, ciuperci, nuci, alune, vin…
În urma acestui diagnostic e logic că va trebui să scădem histamina adusă prin alimente prin dietă cu conținut redus de histamină, dar vreau să reținem că acest lucru nu este suficient. Văd în practică oameni care sunt ani întregi pe alimentație restrictivă, foarte monotonă, cu ameliorări doar parțiale, pentru că, de fapt, nu a fost găsită cauza intoleranței și s-a lucrat doar pe consecință.
Găsirea cauzei producției crescute de histamină este cheia.
Întrebarea de la care trebuie să plecăm este „De ce?” Deci, în afara analizelor uzuale, determinări de vitamine și minerale, DAO și histamina în sânge, dietă fără histamină, trebuie investigat intestinul printr-un test de microbiom completat cu o probă de digestie, determinarea histaminei în scaun și, eventual, alte teste speciale, cum este testul respirator pentru determinarea gazelor în cazurile în care se suspectează SIBO (suprapopulare bacteriană a intestinului subțire).
Fiecare pacient are un prag individual de toleranță la histamină, se poate constata toleranță diferită la același aliment în zile diferite, dar și în funcție de cantitatea de histamină acumulată în alimentul respectiv prin maturare și depozitare.
Fiecare organism are propria poveste a antecedentelor care au modificat flora intestinală, propriile carențe și, de aici, propriul ritm de vindecare! Necesită înțelegerea cauzei, timp, răbdare și consecvență.
