Interviu cu Emil Bîzgă
de Loredana Marin
A avut primul contact cu muzica odată cu primele lecții de vioară, pe la vârsta de șapte ani. Se pare că aceste lecții i-au demonstrat incapacitatea de a face performanță la acest instrument, după cum ne mărturisește chiar domnia sa. Ulterior, a cochetat cu sportul (box, tir cu arcul, fotbal), iar la vârsta de zece ani a început studiul trompetei la Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași. A doua încercare de a face muzică la îndemnul părinților s-a dovedit de bun augur de data aceasta.
Emil Bîzgă este unul dintre cei mai apreciați trompetiști ai lumii, având un palmares impresionant de concerte atât pe scenele naționale, cât și internaționale. Emil Bîzgă s-a născut în 1971, la Iași, într-o familie de muzicieni. Deși a urmat cursurile Conservatorului la București, a studiat trompeta clasică la Malmö, Suedia, și trompeta de jazz la Hanovra, Germania, și la Universitatea Rutgers din New Jersey.
Sunteți un muzician care a pus mare accent pe educație în muzică. Sunt anumiți muzicieni talentați care însă nu au prea mult studiu la bază. Ce credeți?
Se poate face performanță în muzică fără studiu de specialitate? Fără educație, „marea muzică” nu poate fi asimilată, însă fenomenul muzicianului autodidact surprinde mereu. Trebuie adăugat însă faptul că anumite muzici nu necesită neapărat o pregătire academică.
Care sunt cele mai „notabile” amintiri muzicale din cariera dumneavoastră de până acum?
În acest sens am fost binecuvântat, întrucât am avut șansa de a cunoaște câteva nume sonore din muzica clasică și din cea de jazz. Îmi amintesc cu drag întâlnirea cu celebrul trompetist Wynton Marsalis în apartamentul său din Manhattan, New York. O altă experiență inedită a fost colaborarea cu Schauspiel Hannover, în calitate de aranjor muzical pentru piesa „Mutter Courage” de Bertolt Brecht.
Alături de ce muzicieni și pe ce scene ale lumii ați simțit că v-ați împlinit visurile din punct de vedere profesional?
Concertul de la State Palace Kremlin, alături de Vladimir Cosma, a însemnat un eveniment important în cariera mea artistică.
România și jazzul. A existat o perioadă în ceea ce ne privește, poate că nici nu s-a încheiat, în care ne-am confruntat cu un curent social în care jazzul reprezintă o „modă”. Credeți că ajută această „impostură” muzicală socială?
Poți înțelege și iubi acest gen muzical fără a avea un background în spate? Acest gen poate fi iubit și înțeles doar de către cei care cred cu adevărat în libertate. Dacă înainte de ’89 jazzul era privit ca un manifest împotriva regimului totalitar, astăzi nu mai reprezintă nimic. Observ cu tristețe lipsa muzicianului român de calitate de la festivalurile de jazz, publicul optând pentru artiștii străini.
Ați studiat trompeta în toată lumea, la Malmo, Hanovra, New Jersey, de ce trompeta?
Ce are aceasta deosebit față de alte instrumente? Trompeta nu este cu nimic mai specială față de alte instrumente, însă o găsim prezentă în majoritatea genurilor muzicale (muzică clasică, jazz, pop, muzică de fanfară, folclor). De-a lungul anilor, acest instrument mi-a devenit propria voce.
Povestiți-ne despre proiectul Urban Gipsy.
Din dorința de a prezenta dimensiunea multiculturală a muzicii din spațiul românesc, am creat acest concept intitulat Urban Gypsy. A pornit ca un experiment în Vama Veche, apoi a fost lansat în octombrie 2023 în cadrul Timișoara Jazz Festival. Fuziunea dintre avangarda europeană, elemente de jazz, pop, R&B și Gypsy music a stârnit interesul ascultătorilor, bucurându-se de un mare succes. Ulterior, am primit invitația de a susține acest proiect și în cadrul stagiunii de concerte Arcub.
Care este profilul actual al publicului de jazz și ce muncă ar trebui să ducă fiecare muzician pentru a schimba peisajul muzical actual?
Publicul actual este rafinat, iubitor al jazzului tradițional și cel experimental, însă în mare parte este atras de ambalaj, și nu de conținut. În ceea ce-l privește pe muzicianul român de jazz, ar trebui să fie mai activ pe plan local, și nu să aștepte cu anii invitația unor directori de festival.
Care ar fi evenimentele muzicale ce nu ar trebui ratate de orice iubitor de jazz?
Consider că prestația unui muzician într-un club de jazz este cu mult mai intimă decât în sala de concert sau într-un festival; de aceea recomand publicului meloman frecventarea constantă a stagiunilor de club.
Sunteți un critic al imposturii din acest domeniu și nu ezitați să-i taxați în online pe cei care nu au profunzime în această direcție. Ce considerați că nu este în concordanță cu domeniul muzical actual și cu anumite evenimente muzicale în acest moment?
Detest prezentarea unui program de concert și interviurile ce nu sunt în concordanță cu valoarea actului artistic. Un alt aspect deranjant ar fi abordarea jazzului contemporan sau anumite fuziuni de către unii muzicieni cu lacune în domeniu.
Cum vedeți noua generație de jazz? Ne puteți oferi două nume care considerați că pot ajunge departe din punct de vedere profesional?
Jazzul, fiind o muzică strâns legată de cultura americană, nu poate fi asimilat fără un studiu aprofundat în afara granițelor. Cu siguranță, tinerii care aleg să meargă pe acest drum ar putea face o carieră în acest domeniu. Fiecare generație are talentele sale; consider că ar fi nedrept să enumăr doar câteva nume. Noua generație se confruntă însă cu o mare problemă: după o prezență în jazz de aproximativ doi ani, migrează către alte genuri muzicale. Observ cu tristețe cum partea materială primează în detrimentul artei.
Ce proiecte desfășurați în prezent și ce planuri aveți pentru viitorul apropiat?
În momentul de față lucrez la finalizarea studiilor mele doctorale în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași; pregătesc stagiunea de concerte 2024–2025 a clubului meu de jazz din București/Iași și o serie de concerte ce vor avea loc în New York și Vancouver.
