Visam de mult să ajung la Gala „Nu există nu se poate!”, un eveniment care, dincolo de strălucirea sa, poartă o energie aparte. Iată că întotdeauna anumite lucruri se așază la timpul lor.
Pe 15 octombrie, ziua în care am pășit în impozantul Palat al Parlamentului, am fost impresionată de armonia dintre glam și naturalețea oamenilor prezenți – o atmosferă în care eleganța se împletea atât de firesc cu emoția și autenticitatea. A fost o seară care mi-a confirmat că frumusețea adevărată a vieții stă în echilibru, în bunătate și în puterea de a spune „da” visurilor. Iar în centrul acestei lumi pline de lumină se află Andreea Marin, sufletul și inspirația Galei „Nu există nu se poate!”. Nu puteam să nu aflu povestea Galei chiar de la Andreea! Este o muncă colosală și o desfășurare de forțe incredibilă, așa că trebuia să știu de unde a pornit totul!
Andreea, mulțumim pentru disponibilitate! Spune-ne, te rog, de la ce a pornit ideea Galei „Nu există nu se poate!”? Care a fost declicul?
Rădăcinile sunt departe în urmă… cine eram odinioară? O fetiță cu ochi mari, curioși, crescută în lumea lui Creangă de doi părinți ce sunt îngeri astăzi, unul moldovean, altul bucureștean. Mama l-a urmat pe tata din dragoste acolo, la Roman, Neamț, unde m-am născut eu. Eram un fel de Smărăndița cu trăsături furate și de la Nică din Humulești, cel din Amintiri din copilărie, cățărată adesea în pomii vecinei de pe străduța mea, de unde ascundeam în rochiță cireșele mătușii Ioana. Am crescut fără mamă, care a devenit înger devreme, când aveam 9 ani, iar tata e cel care mi-a spus de atâtea ori vorba asta: „Nu există nu se poate, fata mea, nu ți-ai pus destul imaginația la treabă, nu ai explorat toate căile, există soluții, nu există drum înfundat!” Și atât de des am auzit cuvintele lui, încât au devenit mottoul vieții mele.
Atât de puternic, atât de convingător, încât acest crez m-a urmat în toate experiențele mele, m-a ridicat din genunchi, indiferent cât de greu mi-a fost, m-a împins înainte cu nădejde și încredere. Astăzi știu: nu există nu se poate, atunci când depinde de noi să schimbăm lucrurile în bine! Și, în cele mai multe cazuri, covârșitor de multe, noi spunem „asta nu se poate!” pentru că nu vrem să ieșim din comoditate și nu suntem dispuși să facem tot ce depinde de noi pentru a găsi soluții, pentru a-i convinge pe cei ce ni se opun, pentru a deschide uși cu lacăte ce par ferecate. Dar stă în puterea noastră să le deschidem, cu mâna pe inimă o spun! Și toți oamenii mari ce primesc Trofeul „Nu există nu se poate!” în seara Galei pe care o produc la Parlament sunt cei ale căror fapte arată acest adevăr.
Și, uite-așa, aceste câteva vorbe îndemn din copilăria mea au devenit mai târziu campanii naționale pe care le-am transformat în realitate, au devenit emisiune de televiziune, a urmat apoi cartea cu același nume, o inspirație pentru cei ce au nevoie de un imbold pentru a merge mai departe. E cartea care nu îți dă voie să renunți la visurile tale, iar Gala „Nu există nu se poate!” continuă această misiune de suflet pentru mine. Premiile sunt un motiv să adunăm oameni valoroși împreună și să-i determinăm să clădească mai departe împreună pentru ei și pentru comunitate, fiind mai puternici împreună. Se schimbă legi în urma galei noastre, se duc mai departe proiecte cu idei îndrăznețe care se poticniseră undeva, oameni ce își pierduseră speranța sunt ajutați… nu e doar o seară de gală din an și atât. Are un scop mai înalt și îl atinge de fiecare dată.
Care a fost conceptul Galei din acest an?
Conceptul de bază e același, nu degeaba această gală a fost numită de către colegii din presă un „Oscar românesc”, însă anul acesta a fost ceva special. Ediția a fost dedicată feminității și forței sale creatoare, iar la un veac și jumătate de la nașterea sa, am fost onorați să alegem o figură istorică extraordinară drept simbol al Galei „Nu există nu se poate!”: Regina Maria a României, o sursă inepuizabilă de inspirație, un model de umanitate. Talentatul director artistic al evenimentului, Alin Gălățescu, a susținut și în acest an eleganța și înalta ținută a Galei. Trofeele create de sculptorul Lucian Dragomir, opere de artă autentice, au fost realizate cu măiestrie din bronz.
Vezi această gală având loc în altă parte în afară de Palatul Parlamentului?
Avem nevoie de un spațiu impunător și amplu, Camera Deputaților ne-a sprijinit în acest sens și suntem recunoscători. În plus, avem nevoie de spații adiacente aproape de scena complexă și doar acolo am reușit să găsim toate condițiile necesare.
Cum sunt alese personalitățile sau oamenii normali care se premiază în cadrul Galei?
Pe merit! Și e greu! Avem mult mai mulți oameni valoroși în această țară, cu toții ar merita să se afle pe scenă în acea seară, însă, ca în orice festivitate de premiere, există și o doză de subiectivism, nu e o competiție, însă e onorant să pleci acasă cu acest trofeu.
Muzică, dans, prezentări de modă și premiere. Cum reușiți să le armonizați pe toate astfel încât să păstrați atenția publicului în cele câteva ore de eveniment?
Sunt un producător cu peste 30 de ani de experiență și iubesc ceea ce fac, e sufletul meu pus în toată această poveste și o intuiție pe care am avut-o mereu, e meseria mea și o fac așa cum știu mai bine. Iubesc zâmbetele oamenilor atunci când emoțiile le cuprind sufletele privind ce se întâmplă pe scenă. E minunat să poți da viață unui spectacol de neuitat!
Care a fost cel mai emoționant moment al Galei din acest an, deși știu că este foarte greu să alegi unul singur?
Emoție a existat în fiecare moment, spun asta cu sinceritate. Iată premianții: actorul Horațiu Mălăele, omul de televiziune Andreea Esca, profesioniștii în dans Mihai și Elwira Petre (aceștia au avut premii pentru carieră), sportivul de performanță Mihai Leu (trofeu– omagiu), Ileana Badiu (Campania națională dedicată sănătății femeilor pe un subiect tabu: menopauza), Chris Simion (un vis devenit realitate: teatrul independent Grivita 53), Asociația MGM (campania dedicată copiilor defavorizați), Cornel Amariei – echipa Lumen (inovația ochelari pentru nevăzători), pictorița Sabina Legănaru (arta fără granițe), jurnalista Loredana Negrilă (interviurile TVR Brilliant), Ilona Ivașcu (bunică cititoare, pe internet o găsim în Recenziile Bunicii), jurnalistul și scriitorul Vasile Ernu, copilul sportiv de performanță Luca Pahome, Andrada Badea (proiectul Minutul de Poezie) și Emanuel Iavorenciuc (Istoria pe Răzătoare), doctorul în etnologie Iulia Gorneanu (curator de artă) și echipa filmului Jaful secolului. Fiecare dintre ei este dovada vie că hotărârea, pasiunea și munca pot muta munții din loc. Cum aș putea să aleg între atâția oameni valoroși și să numesc cel mai emoționant moment?! Specială a fost, într-adevăr, clipa când întreaga sală s-a ridicat în picioare, aplaudând în memoria regretatului Mihai Leu…
