Interviu Special cu Alexandru Tomescu
de Vlad Mateescu
Câștigător a numeroase premii naționale și internaționale la festivalurile de muzică clasică, Alexandru Tomescu a susținut peste 200 de concerte și recitaluri în zeci de țări, printre care Franța, Olanda sau Japonia. Pentru măiestria lui, i-a fost acordat de către statul român privilegiul de a cânta pe vioara Stradivarius, care fusese anterior în posesia muzicianului Ion Voicu. Vioara Stradivarius Elder, folosită timp de patru decenii de maestrul Ion Voicu, este considerată unul dintre cel mai bine conservate instrumente Stradivarius.
Cine este Alexandru Tomescu? Ce te-a inspirat să alegi vioara ca instrument principal în cariera ta muzicală?
M-am născut într-o familie de muzicieni, așadar încă de mic am crescut înconjurat de muzică. Mama mea este și în ziua de astăzi profesoară de vioară, este extrem de pasionată de tot ce înseamnă lucrul cu copiii, cu tinerii, conduce de peste 25 de ani Fundația Culturală „Remember Enescu”, iar tatăl meu a fost un pianist remarcabil, foarte implicat în fenomenul muzicii contemporane românești. El a fost cel care m-a însoțit în primele mele concerte, în calitate de pianist.
Mereu mi-am dorit să cânt la vioară și, în cele din urmă, am reușit să îi conving și pe părinții mei, care și-ar fi dorit, poate, o altfel de carieră pentru mine. Am participat la concerte și la concursuri încă de foarte mic – primul premiu la un concurs internațional l-am câștigat la 8 ani și primul concert cu orchestră l-am susținut la 9 ani. Mama mea a fost cea care m-a îndrumat în primii șapte ani de viață și, tot așa, în primii șapte ani de vioară.
Apoi am fost elevul maestrului Ștefan Gheorghiu mai bine de 10 ani. Domnia sa m-a format ca artist și muzician complet. Desigur, am participat la numeroase masterclass-uri, cu Ruggiero Ricci, Hermann Krebbers, Igor Oistrach și mulți alții. Am încercat să iau de la fiecare ceea ce avea mai bun, mai potrivit pentru sensibilitatea mea.
Cum te pregătești pentru un concert important? Ai ritualuri sau tehnici speciale?
Încerc, în primul rând, să ajustez partea tehnică a pregătirii mele cu specificul concertului pe care îl am în pregătire. Apoi îmi place să citesc cât mai multe despre compozitorul respectiv, să simt că îl cunosc, că intru în pielea lui. Apoi muncă, muncă și iar muncă!
Poți să ne povestești despre experiența ta cu vioara Stradivarius și ce înseamnă pentru tine acest instrument?
În anul 2007 am avut bucuria de a câștiga dreptul de a cânta pe vioara Stradivarius Elder-Voicu, construită în 1702, parte a Patrimoniului Național al României, categoria Tezaur. Este un instrument remarcabil, cu o istorie foarte bogată. Este o onoare și un privilegiu să știu că îi urmez marelui nostru violonist Ion Voicu, cel care a cântat pe această vioară mai bine de patru decenii. Vioara Stradivarius Elder-Voicu este un instrument de o frumusețe rară, se încadrează în perioada de aur a creației lui Stradivarius și uimește și în ziua de astăzi prin perfecțiunea formelor și strălucirea și forța sunetului.
Cum alegi repertoriul pentru concertele tale? Există anumite lucrări care au o semnificație specială pentru tine?
Compozitorul meu situat deasupra oricăror altor preferințe este Johann Sebastian Bach. Mă simt în același timp foarte atras de compozitorii secolului XX, iubesc muzica lui Enescu. Încerc de fiecare dată să mă transpun în pielea compozitorului ale cărui lucrări le cânt. Am propus de multe ori publicului din România programe provocatoare, mari integrale din repertoriul viorii, în cadrul Turneelor Stradivarius: integrala sonatelor și partitelor pentru vioară solo de Bach, integrala capriciilor de Paganini, integrala sonatelor pentru vioară solo de Ysaye, integrala lucrărilor pentru vioară și pian de George Enescu, integrala sonatelor pentru vioară și pian de Prokofiev, integrala suitelor pentru violoncel de Bach, transpuse pentru vioară și multe altele.
Ce părere ai despre evoluția muzicii clasice în zilele noastre și impactul tehnologiei asupra acesteia? Cum vezi implementarea inteligenței artificiale în muzică?
Cred că noi, ca artiști, muzicieni, trebuie să profităm de toate descoperirile și înlesnirile pe care ni le oferă tehnologia. În același timp, tot ce ține de emoție, de creativitate, de imprevizibil rămâne un apanaj al ființelor umane, ce nu poate fi replicat de nicio mașinărie.
Ai colaborat cu mulți dirijori și cu multe orchestre de prestigiu. Cum descrii aceste colaborări și ce ai învățat de la fiecare?
De-a lungul anilor am avut privilegiul de a colabora cu mari orchestre ale lumii, cu dirijori renumiți. Ceea ce am remarcat a fost că un dirijor, cu cât este mai mare, cu atât îmi oferă o libertate mai mare. Aceasta este senzația cu care am rămas după cele mai memorabile concerte ale mele.
Cum îți menții motivația și pasiunea pentru muzică după atâția ani de carieră? Mai ales că în viața de zi cu zi apar atâtea greutăți și probleme...
Angajamentul pentru a fi un artist performer de top este unul care trebuie reînnoit în fiecare zi. Sunt foarte multe zile în care simt că poate aș vrea să fac altceva, poate să iau o pauză. Dar exact aceste zile dificile sunt cele mai importante, pentru că ele sunt cele care fac diferența dintre un artist mediocru și unul de top. Cred că este foarte important să îți poți mobiliza toate resursele disponibile, mai ales în momentele dificile.
Poți să ne împărtășești o amintire memorabilă de pe scenă sau o experiență care te-a marcat profund?
Unul dintre cele mai neobișnuite locuri în care am cântat a fost la metrou, mai precis, la stația de metrou Piața Victoriei 2. Atunci a fost deschiderea unei campanii sociale pentru strângerea de fonduri destinate Asociației Nevăzătorilor din România. Practic, prin gestul meu, am vrut să le arat oamenilor că trebuie să vadă și cu sufletul, nu doar cu ochii. A fost un succes neașteptat, foarte mulți s-au oprit să asculte muzica pe care o cântam. Pentru mine a fost o lecție de smerenie, pentru că niciun zgomot care survine accidental în timpul vreunui concert – o sonerie de telefon, o tuse etc. – nu se compară cu zăngănitul unei garnituri de metrou care trece la câțiva metri de tine.
Ce sfaturi le-ai oferi tinerilor muzicieni care își doresc să urmeze o carieră în muzica clasică? Mai există șanse pentru educație și prin muzică?
Cred că avem nevoie mai mult decât oricând în viețile noastre de cultură, de frumos, de muzică. Mă bucur să văd că sunt foarte mulți tineri talentați și pasionați de a descoperi muzica – m-am întâlnit cu ei la cele două facultăți la care am predat (UNMB și UVT) și la Masterclass-urile pe care le organizez de doi ani încoace la cabana Caraiman. Îi încurajez pe tineri să profite de toate înlesnirile care există în ziua de astăzi, înlesniri de neimaginat în urmă cu câteva decenii. Desigur, se confruntă și ei cu tot felul de obstacole, dar cei mai mulți vor găsi soluții creative pentru a le depăși.
“Beethoven spunea că muzica îi face pe oameni mai buni. Sunt convins de adevărul acestei afirmații, singurul lucru necesar este să îi dăm muzicii timpul necesar pentru a ne schimba. În ziua de astăzi oamenii sunt din ce în ce mai grăbiți, mai stresați, attention span-ul a scăzut dramatic, până la câteva minute sau chiar câteva zeci de secunde.”
Cum percepi legătura dintre muzică și emoții? Crezi că muzica are puterea de a schimba stările de spirit ale oamenilor?
Beethoven spunea că muzica îi face pe oameni mai buni. Sunt convins de adevărul acestei afirmații, singurul lucru necesar este să îi dăm muzicii timpul necesar pentru a ne schimba. În ziua de astăzi oamenii sunt din ce în ce mai grăbiți, mai stresați, attention span ul a scăzut dramatic, până la câteva minute sau chiar câteva zeci de secunde. Muzica clasică ne poate reconecta la esența noastră spirituală, ne poate dezvălui una dintre căile prin care ne putem perfecționa din punct de vedere spiritual. Tot ce ne cere este puțin timp și puțină atenție. Nu cred că e mult.
Ce proiecte sau colaborări viitoare ai în vedere și pe care le aștepți cu nerăbdare? Filarmonica Ploiești fiind o gazdă primitoare, vă așteptăm cu drag.
Aștept cu mare bucurie revenirea pe scena Filarmonicii din Ploiești, am mulți prieteni dragi aici – acest concert va avea loc, sper, în stagiunea 2025–2026. În calitate de solist concertist al Orchestrei Naționale Radio, sunt prezent constant pe scena Sălii Radio din București, cu programe provocatoare de multe ori, cu sesiuni de înregistrări și cu turnee de concerte în străinătate. Și în 2025 voi duce mai departe Turneul Stradivarius, pregătesc deja pentru publicul iubitor de muzică un program în premieră absolută, ce îi va surprinde foarte plăcut pe melomani. Masterclass-ul de la cabana Caraiman va merge mai departe și în 2025, la fel și concertele din străinătate – la Londra, la Istanbul, la Roma și la New York.
Cum îți echilibrezi viața personală cu cariera ta muzicală? Există momente în care ai simțit că trebuie să faci sacrificii?
Este un echilibru extrem de important și de delicat, dar nu imposibil de menținut. Îmi face mare plăcere să o iau pe fiica mea la concerte, la cursuri, pentru a înțelege și ea ce înseamnă să fii un artist. Cred că este o experiență care o îmbogățește și o inspiră de fiecare dată.
Ce mesaj ai pentru publicul tău, în special pentru cei care te ascultă pentru prima dată?
Vă aștept cu mare drag în sala de concert! Tot ce vă trebuie pentru a vă putea bucura de muzică este o pereche de urechi și puțin timp!
