Texturi sonore cu Andrei Irimia
Interviu de Loredana NOVAC
Într-o lume profund zgomotoasă, sunt oameni care transformă liniștea în semnătură. Cu măiestrie pentru sunete suave, cu o pasiune imensă pentru pian, Andrei Irimia merge sau cântă contra curentului.
Pianist și compozitor independent, Andrei Irimia a devenit unul dintre cei mai apreciați pianiști români, fiind poziționat într-un univers aparte, unde semnătura sa este inconfundabilă.
De ce muzică, Andrei?
Pentru că muzica îmi oferă o structură și o ordine pe care nu le găsesc în altă parte. Este instrumentul care îmi permite cel mai bine să transpun stările interioare și să le dau o formă concretă, aproape tridimensională.
Pentru mine, funcționează foarte muzica vizual, am posibilitatea să decupez fragmente de timp sau de trăiri și să le reașez într-un ritm propriu. În plus, este un spațiu de siguranță totală, unde pot explora nuanțele complexe ale emoțiilor fără filtre și fără reguli impuse din exterior.
Dacă ar fi să te întorci în timp și să faci o radiografie a anilor de studiu și de muncă, de câți ani ai avut nevoie ca Andrei Irimia să fie recognoscibil prin unicitate?
Unicitatea nu se măsoară în ani de studiu cronologici, ci în numărul de straturi pe care accepți să le dai laoparte ca să ajungi la esență.
A durat, probabil, mai bine de un deceniu de experimente, de căutări și de ajustări de textură până când am învățat să stăpânesc acest univers sonor complex și profund cinematografic. Muzica neoclasică nu înseamnă lipsă de elaborare; din contră, unicitatea a apărut în momentul în care am înțeles cum să suprapun corect straturile de tensiune, nostalgie și relief emoțional, oferind fiecărei compoziții o densitate specifică și o identitate clară, în afara canoanelor tradiționale.
Există un anumit moment potrivit pentru creație? Alegi momentele în care creezi sau se aleg singure?
De cele mai multe ori, aceste momente se aleg singure. Inspirația nu poate fi planificată în agendă. Procesul de creație apare dintr-o nevoie firească de exprimare, fie în perioade de liniște deplină, fie după experiențe mai intense din punct de vedere emoțional. Rolul meu este doar să fiu la pian, pregătit să surprind acele stări și să le transpun în muzică.
Cum ți-ai caracteriza stilul muzical?
Mi-aș caracteriza stilul ca pe o explorare axată pe stratificarea meticuloasă a texturilor sonore. Este o fuziune în care eleganța esențializată a pianului minimalist capătă volum și profunzime prin aranjamente de coarde viscerale, aproape spectrale. Îmi place să țes accente digitale subtile în compoziții, generând un peisaj sonor care pare atemporal, dar care este, în același timp, extrem de prezent și direct. Muzica mea funcționează ca o formă de clarobscur auditiv. Explorez o tensiune care atmosferică, depășește deliberat neliniștită, granițele neoclasicismului tradițional. Nu îmi doresc ca piesele mele să fie un simplu fundal sonor, ci o experiență auditivă densă, care invită la imersiune totală și reflecție.
Unul dintre cele mai cunoscute proiecte, „Lumini și umbre”, proiect creat alături de Marius Manole, are un real succes. Cum ați ajuns să colaborați și ce crezi că aduce în plus acest proiect de este atât de bine primit?
Întâlnirea cu Marius a venit extrem de firesc, ca o aliniere între două universuri care caută aceeași esență a vulnerabilității. Ce aduce în plus acest proiect? Un dialog profund și visceral între text și muzică. Vocea lui Marius are o textură incredibilă, iar pauzele din vorbirea lui respiră în același ritm cu pauzele din partiturile mele. Spectacolul acesta oferă oamenilor o oglindă curajoasă în care își pot privi, fără teamă, propriile lumini și umbre, iar publicul simte și rezonează cu această lipsă de filtre.
Cum ai simțit publicul în turneul internațional pe care l-ați avut cu acest proiect? Ai îmbunătăți ceva dacă ai putea legat de acesta?
Am simțit o conexiune puternică cu publicul de peste granițe încă din turneele din 2024 și 2025, unde am avut bucuria de a cânta cu sălile pline. Este o satisfacție imensă să constatăm că publicul nostru este într-o continuă creștere, iar semnalele și feedbackul pe care le primim pentru turneul din această toamnă sunt deja și mai bune, semn că acest univers muzical își găsește tot mai mulți ascultători.
Dacă aș îmbunătăți ceva? Nu aș schimba structura spectacolului, ci doar aș continua să las piesele să respire și mai mult, oferindu-le libertatea de a se adapta organic la acustica, arhitectura și personalitatea unică a fiecărei noi săli în care urmează să ajungem.
Ai normalizat melancolia prin muzica ta? Ce crezi despre această emoție? E negativă ori pozitivă?
Nu am privit niciodată melancolia ca pe o emoție negativă. Societatea modernă ne împinge adesea spre o cultură a fericirii artificiale, obligându-ne să proiectăm doar „lumină” în exterior. Pentru mine, melancolia este o stare caldă, un refugiu, un peisaj pe care îl poți privi de la fereastră, la adăpost. Nu este tristețe distructivă, ci o formă de sensibilitate care ne amintește de propria umanitate. Prin muzică, am încercat să o scot din zona de stigmat și să o transform într-un spațiu de siguranță.
Pentru copiii sau adolescenții îndrăgostiți de muzică, se poate trăi din muzică în anul 2026?
Da, se poate trăi din muzică în anul 2026, însă nu există o rețetă universal valabilă pe care să o urmezi orbește. Talentul este doar punctul de pornire, fundația. Pe lângă el, este vital să ai oamenii potriviți în spate. În plus, ca artist independent, trebuie să înveți să iei decizii strategice bune și să fii dispus să investești – timp, energie și resurse – pentru a putea câștiga mai târziu. Și poate cel mai important este să ai reziliență, acea încăpățânare de a nu abandona atunci când drumul devine anevoios.
Ce proiecte ai pentru restul acestui an?
Urmează o perioadă extrem de intensă, care mă bucură enorm. În septembrie anul acesta avem planificat turneul internațional, în cadrul căruia vom avea onoarea să cântăm în spații legendare, precum Filarmonica din Berlin și Palau de la Música Catalana din Barcelona. Tot în această toamnă, pe data de 28 septembrie, avem programat concertul de gală de la Ateneul Român, împreună cu Marius Manole.
Privind deja un pic mai departe, pentru anul 2027 avem confirmată prezența la celebra Elbphilharmonie din Hamburg, dar și multe alte concerte în regiunea Benelux, în sudul Franței și nu numai. Sunt pași mari, dar organici, care vin ca o confirmare a drumului pe care l-am ales.
Il puteți urmări pe Andrei Irimia și pe platformele de Social Media atașate mai jos:
