Când muzica vorbește, zgomotul amuțește – MONICA ANGHEL
Interviu de Isabela NEAGU – psiholog și realizator TV
Într-o lume tot mai zgomotoasă, în care banalul echilibru dintre aici și acolo pendulează între acum sau niciodată, viața trăită între aripile protectoare ale muzicii înveșmântate, în nemuritorul rafinament cuprins de eleganță, ne este singura garanție.
O să descoperim împreună aici o doamnă a muzicii românești, un talisman care ne spune că nu putem rămâne „imuni la te iubesc”, iar această iubire se scrie în veșnicia clipelor de bucurie.
Cu emoție, și, în același timp, cu un puternic sentiment de recunoștință, vreau să vă mulțumesc încă de la început pentru că ați acceptat cu atât de multă căldură și amabilitate să ne povestiți despre artista și omul cu suflet atât de frumos și despre o carieră atât de impresionantă.
Aș vrea să vă rog să mergem în camera cu amintiri a sufletului dumneavoastră și să ne împărtășiți o poveste de la începuturile carierei dumneavoastră artistice. Ce vă amintiți în acest moment?
Evident că îmi aduc aminte de începuturile carierei mele, nu ai cum să uiți așa ceva. Din povestirile mamei știu că aveam trei ani și la televizor erau desenele animate cu Heidi, iar ea m-a auzit în curte cântând melodia principală, coloana sonoră a acelui film de desene animate. Atunci și-a dat seama că am o voce specială, că eram un copil cu un talent extraordinar și a hotărât că trebuie să fie alături de mine și să mă susțină pe acest drum. După aceea, la vârsta de 14 ani, am mers și am dat examen la Școala de Arte și bineînțeles că am intrat. Așa a început totul.
I-am avut ca profesori pe Gloria Bordea și pe George Natsis, lucrând extraordinar de mult, încă de pe atunci, cu Ionel Tudor, de altfel Ionel Tudor mi-a și scris prima piesă, în primă audiție, cu care am participat la Mamaia în 1986 și am obținut locul I. Deci, așa cum spuneam, niciodată nu voi putea uita această perioadă, ca, de altfel, nicio altă parte a carierei mele, a tot ceea ce a însemnat această perioadă de aproape 40 de ani. Și când spun aproape 40 de ani, mă gândesc la faptul că în 2026, pe 28 mai, de ziua tatălui meu, se împlinesc 40 de ani de carieră.
Mulți dintre tinerii din ziua de astăzi visează la o carieră muzicală, își fac planuri încă de dinainte de a ajunge pe scenă. Dumneavoastră ați conturat un profil al carierei și talentului pe care îl aveți sau a fost înnobilat de muncă și dăruire, toate construite în timp?
Eu cred că tinerii care încep să cânte acum, pentru că e mult spus o carieră, nu știu cum să facă să ajungă mai repede în vârful piramidei. Câteodată pot ajunge, câteodată nu, ideea este că, în momentul în care începi un drum, trebuie să ai răbdare. Cariera este o chestiune de anduranță, de răbdare, de determinare, de muncă, de seriozitate, de talent, fără doar și poate, dar talentul, dacă rămâne doar la nivel de talent și nu este lucrat, nu este șlefuit, nu este educat, se pierde, din păcate; și fără acele lucruri pe care le-am expus, toate acestea rămân la stadiul de talent și atât.
La mine au fost foarte importante și aceste lucruri, da, m-am născut cu un talent extraordinar, și îi mulțumesc bunului Dumnezeu pentru asta, dar le mulțumesc și părinților mei, care m-au susținut, au fost alături de mine, au știut că acesta este drumul meu și mi-au fost alături în permanență. Sigur că a contat și deschiderea lor datorită profesiilor pe care le aveau. Tatăl meu este sculptor, mama mea este designer vestimentar, iar bunicul meu, tatăl mamei mele, a fost profesor de sculptură la Marele Voievod Mihai și, cum am mai spus, la un moment dat l-a avut elev pe Majestatea Sa Regele Mihai. Repet, fără muncă, indiferent cât de talentat ești, nu este suficient, mai trebuie răbdare și determinare.
Îmi amintesc și acum cu câtă bucurie și încântare vă urmăream aparițiile televizate, eram fascinată de glasul dumneavoastră cristalin, care nu avea nevoie de efecte speciale pentru a ne atinge inimile și a ne rămâne în amintire pentru mult timp. Credeți că astăzi efectele muzicale care se folosesc în studiourile de înregistrare au ajuns să înlocuiască acea emoție care se transmitea cândva fără prea mari eforturi?
Da, într-adevăr, astăzi se lucrează cu efecte muzicale, care se fac din butoane. Să nu mai vorbim despre inteligența artificială, care își face din ce în ce mai mult simțită prezența, chiar și în artă, dar ceea ce pot să spun este că nimic și nimeni, niciodată, nu vor putea înlocui emoția umană. Și emoția umană, ei bine, nu se transmite atât de ușor. Emoția înseamnă un cumul de stări, un cumul de gânduri, ca să poți tu, ca artist, să transmiți emoția mai departe. Aceste lucrurile le am învățat și eu de la marii profesori ai teatrului românesc, cu care am avut și eu șansa și onoarea să lucrez. Arta înseamnă emoție.
Sunt oameni care rezonează cu diverse forme de artă, dar muzica, da, rămâne una dintre acele forme de salvare divină.
În muzică ne-am găsit salvarea și refugiul de multe ori pe parcursul momentelor pe care le-am avut de depășit. Credeți că muzica rămâne în continuare acea formă de salvare divină sau genurile din ziua de astăzi ne conduc spre altă direcție?
Oamenii rezonează cu diverse forme de artă, dar muzica, da, rămâne una dintre acele forme de salvare divină. Sigur că au apărut mai multe genuri și vor apărea în continuare, pentru că, probabil, asta înseamnă evoluție.Până la urmă, este alegerea fiecăruia, este ceea ce simte fiecare, este drumul pe care, efectiv, dorește fiecare să meargă, dar pentru mine muzica rămâne în continuare o formă de salvare, una dintre minunile lumii.
Cine este omul din spatele artistei, stimată doamnă Monica Anghel?
Sunt un om normal, atunci când nu sunt pe scenă, sunt un om căruia îi place să trăiască printre oameni. Merg la cumpărături, apelez la cei care fac cumpărături, atunci când am o situație mai specială, în sensul în care am foarte multă treabă acasă și chiar nu am cum să plec. Dar, în general, îmi place să merg la cumpărături, la piață. Sunt un om sociabil, sunt un om normal, am o viață echilibrată, ceea ce este important pentru mine și pentru familia mea, și eu consider că așa este bine și normal.
Am prieteni, avem prieteni de familie cu care ne întâlnim, nu tot timpul, dar ne face mare plăcere să ne întâlnim cu ei, și atunci când o facem nu discutăm despre problemele pe care le avem, pentru că fiecare dintre noi are propriile probleme, punem accent pe ce avem bun de împărtășit, râdem, dansăm, ne bucurăm, glumim și să ne trăim viața.
Aveți un secret al succesului? Sau poate mai multe, prin care reușiți să atingeți sufletul publicului.
Nu cred că este un secret să ating sufletul publicului, doar cred că știu că, atunci când ești pe scenă, nu ai voie să minți și niciodată nu am mințit publicul. Sinceritatea unui artist pe scenă este cea mai importantă pentru public, exact ce spuneam mai devreme, emoția, bucuria, absolut tot ce ești tu, ca artist. Trebuie să te lași total deschis în fața publicului, ca să poți să transmiți acea emoție, acea atingere a sufletului.
Familia joacă un rol esențial în viața fiecăruia dintre noi, este acea forță nevăzută pe care o simțim mereu și care ne motivează să dăruim tot ce avem mai bun și mai frumos. În viața dumneavoastră, ce rol joacă familia? Dar fiul dumneavoastră, care vă este mândrie și vă aduce împlinire sufletească?
Familia este cel mai important lucru pentru mine, copilul meu, soțul meu, părinții, fratele meu, soția lui, copiii lor, ei sunt cei mai importanți pentru mine. Fără familie, nu ai cum, pentru că familia este cea care îți este cel mai aproape, cea care întotdeauna va fi sinceră față de tine, care te susține, indiferent de situație, indiferent dacă ai o zi bună sau mai puțin bună. Pentru fiul meu îi mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că mi l-a dat și e un copil bun, e minunat, e sensul vieții mele.
Am ascultat de multe ori noua dumneavoastră melodie, „Imun La Te Iubesc”, și vreau să vă mărturisesc că a devenit un talisman al inimii mele, mi au atins sufletul atât versurile, cât și linia melodică, vă felicit pentru această bijuterie muzicală. Credeți că oamenii au devenit imuni la te iubesc? Mai cred în iubirea adevărată sau totul a devenit o capcană a măștilor?
Da, este o piesă absolut superbă, am făcut-o împreună cu casa de discuri Electrecord, piesa le aparține lui Lazăr Cercel și Mark Stam, muzică și versuri. Da, din păcate, oamenii devin imuni la „Te iubesc”. Observ că sunt din ce în ce mai puțini oameni care au curajul să spună „te iubesc”, atunci când iubirea este sentimentul suprem și fără iubire nu putem să fim nimic. Iubirea înseamnă înțelegere, armonie, acceptare, parteneriat. Din iubire ne naștem și pentru iubire suntem făcuți, eu așa simt, așa am simțit întotdeauna.
Ne bucurăm alături de dumneavoastră de fiecare proiect pe care ni-l oferiți, ne încântați sufletele. Ce planuri muzicale aveți în viitor?
Planuri am, bineînțeles, numai că știți cum e cu planurile astea, noi ne facem un plan, dar Dumnezeu are altele, acesta a fost și motivul pentru care a trebuit să amân concertul care ar fi trebuit să aibă loc pe 4 octombrie, din cauza vremii, pentru că s-a stricat brusc vremea și iată că nici acum, în aceste momente în care eu vă răspund la aceste întrebări, vremea nu este bună, dar întotdeauna când nu se întâmplă așa cum ne dorim noi înseamnă că Dumnezeu are alte planuri mult mai bune și mult mai frumoase pentru fiecare dintre noi. Nu îmi place să vorbesc despre ceea ce urmează să fac, sunt planurile mele și, în momentul în care vor fi gata, cu siguranță veți afla despre ele.
Publicul dumneavoastră știe că sunteți și actriță și v-am admirat în proiecte ample, pe care le-am apreciat. Aveți în plan un nou astfel de proiect?
Da, am terminat Facultatea de Teatru, am avut niște profesori remarcabili, Gelu Coceag, Alexandru Bindea, Margareta Pogonat, și am învățat extraordinar de multe de la domniile lor și le mulțumesc din suflet pentru tot. Încă nu am un plan de actorie, în acest moment, dar nu se știe niciodată ce și cum.
V-am urmărit cu toții în aparițiile constante și pline de dinamică, împreună cu Grupul Divertis. Ați mai accepta un proiect televizat pentru bucuria publicului dumneavoastră?
Au fost foarte mulți ani în care am colaborat împreună cu Divertis și m-am bucurat extraordinar de mult să văd că fac din nou spectacole și că sălile se umplu cu spectatori doritori de umor de calitate. Au fost mulți ani în care am lucrat împreună și am amintiri extraordinar de frumoase, chiar relația mea de prietenie extraordinar de profundă cu Jojo acolo s-a creat, acolo ne am întâlnit și am devenit prietene și am rămas una alături de cealaltă și în ziua de azi, chiar dacă nu ne întâlnim tot timpul.
Da, dacă Toni Grecu, împreună cu grupul, mi-ar propune să reluăm colaborarea, aș răspunde da oricând, pentru că am mare încredere în ei, în umorul lor și în tot ce creează ei în continuare.
Sunteți născută pe 1 iunie, de Ziua Internațională a Copilului. Ați păstrat în sufletul dumneavoastră acel copil interior, pe care să îl ascultați atunci când aveți nevoie de un sfat sincer?
Legat de acest subiect, chiar glumeam la un moment dat cu prietenii mei și le spuneam că nu sunt născută întâmplător pe 1 iunie! Și la 80, 100 de ani, cât o vrea bunul Dumnezeu, eu tot copil o să fiu, așa că sper să fiu tratată cu indulgență dacă mai fac câte o greșeală, câte ceva mai ieșit din comun, deși eu sunt un om destul de așezat. În sufletul meu am o părticică de copil, dar când spun asta mă gândesc la faptul că am nevoie de foarte multă atenție, mângâiere, dragoste. Nu știu dacă aș putea să îi cer copilului din mine un sfat sincer. Cele mai sincere sfaturi le primesc de la mama, tata, soțul și chiar de la fiul meu.
Iubirea unește sufletele într-un cântec nemuritor, al trăirilor eterne. Cunoaștem cu toții ce înseamnă să ne „Dăm viața pentru o iubire”. Dumneavoastră ne ați dăruit viața în cântece, oare viața dumneavoastră ar putea fi considerată un cântec al iubirii?
Mă onorează ceea ce spuneți în această întrebare. Viața mea este despre iubire, totul este despre iubire. Pentru mine este esențială iubirea, nu se poate fără ea, și acest lucru vine din faptul că ceea ce fac eu fac din tot sufletul și cu toată ființa mea, fără niciun fel de ascunziș, fără niciun fel de mască, fără nimic altceva. Niciodată nu am vrut să par altceva decât sunt. Da, ar trebui să recunosc că am momentele mele, când prefer să stau într-o pereche de pantaloni largi, un tricou și niște papuci, și sunt destul de multe aceste momente.
Adică, pe scenă apar elegantă, din respect față de publicul meu, dar în viața mea de zi cu zi nu sunt așa. Sunt un om simplu, care muncește ca orice om, care face curățenie în casă, care se duce la cumpărături, care se duce să spele mașina, să facă plinul la mașină, să cumpere mâncare pentru animalele de companie. Sunt un om la fel ca toți ceilalți, dar cu o mare iubire: aceea de a dărui publicului din harul meu.
Ceea ce vă doresc tuturor, din tot sufletul meu, este să trăim cu toții în pace, în armonie și în echilibru, cu noi înșine și cu tot ce ne înconjoară.
Cântecele sunt înveșmântate în emoții profunde prin intermediul versurilor care transmit mesaje profunde. Credeți că în zilele noastre versurile acestora mai transmit aceeași duioșie a trăirilor nemuritoare?
Eu pot să vă spun ce cred eu, ce transmit versurile melodiilor pe care le cânt eu: emoție, bine și frumos. Nu sunt eu în măsură să discut despre versurile altor piese ale altor artiști.
În finalul acestei călătorii prin sufletul dumneavoastră, aș vrea să vă rog să ne transmiteți un mesaj pentru prietenii care o să se bucure lecturând acest interviu. Să ne reamintim de celebrul șlagăr ce va aparține „Spune-mi”, ce ne-ați spune?
Ceea ce vă doresc tuturor, din tot sufletul meu, este să trăim cu toții în pace, în armonie și în echilibru, cu noi înșine și cu tot ce ne înconjoară, să nu punem la suflet ceea ce spun alții despre noi, pentru că, de fapt, nu are legătură cu noi, să fim recunoscători atunci când primim lucruri minunate în viețile noastre, să ne bucurăm și de ploaie, și de vânt, de furtună, de ger și de soare, de lumină și de întuneric, de absolut tot ce primim, în fiecare clipă a vieții noastre, să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că suntem și să fim binecuvântați cu toții.
În finalul acestui interviu de suflet, vreau să vă mai adresez o dată mulțumiri sincere și să vă transmitem toată prețuirea și iubirea noastră, pentru tot ce ne-ați oferit, ne oferiți și o să ne dăruiți și în viitor.
Într-o lume zgomotoasă, în care ne pierdem printre cuvinte fără conținut și emoție, muzica vine să aline, să oglindească, să însoțească dansul etern al iubirii dintre suflete. Arta vine să ne reamintească să privim în interiorul nostru, regăsindu-ne în oglinda cristalină a unei voci de lumină, care ni se dăruiește prin darul de har divin.
Alegeți, dragi prieteni, să prețuiți ancorele artistice pe care le avem, să vă hrăniți sufletele și gândurile cu esențe de bine și cu energii pozitive.
Viața să vă fie un izvor de bucurie, dragii mei!
