OMUL DIN SPATELE FUNCȚIEI - ALIN DINIȚĂ, rector al Universității Petrol-Gaze din Ploiești
Interviu de Isabela NEAGU - psiholog și realizator TV
O universitate nu înseamnă doar pereții unei instituții de învățământ superior. Ea reprezintă oamenii care se dedică educației și viitorului prin curaj și viziune.
Educația, leadershipul, generațiile care sunt într-un amplu proces de schimbare și evoluție – toate acestea au în centru ambiția și hotărârea de a transforma Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești într-un reper al viitorului și într-un simbol al performanței și al formării caracterelor.
Atunci când pășești pe ușa unui birou de conducere, mai ales când vine vorba despre o universitate care dăinuie de peste 78 de ani, te aștepți să te întâmpine domnul rector Alin Diniță, o funcție mai mult decât un om, și, cu toate acestea, spre surprinderea mea și a celor care îl cunosc, descoperi un suflet cald, un lider care inspiră prin puterea exemplului și care, dincolo de toate acestea, aduce această energie prietenoasă inclusiv în colectivul de profesori, pe care îi simți acolo pentru tine, ca student și viitor specialist în domeniul ales.
Sunt oameni care caută funcțiile și oameni care știu să scrie, cu anii vieții, prin responsabilitate și dăruire, file de istorie pentru cândva, punându-și amprenta asupra a tot ce înseamnă tinerele generații. Pentru Alin Diniță, rectorul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, universitatea nu este doar locul unde se predă și se învață, ci un spațiu în care se formează caractere, se nasc idei și se construiesc destine, păstrând nu doar ușa biroului deschisă pentru orice provocare și pentru cei care au nevoie de îndrumare și de susținere, ci și ușa omeniei și comunicării active și asertive.
Dincolo de orice titulatură, se află un om care a ales să „sfințească” un loc în care se scriu prezentul și viitorul tinerelor generații. Drumul său în Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești a început în urmă cu mai bine de două decenii, ca preparator universitar, iar parcursul profesional l-a purtat, pas cu pas, spre poziția de rector. Este un traseu construit prin experiență, perseverență și, mai ales, printr-o legătură profundă cu universitatea pe care astăzi o conduce.
Într-o perioadă în care educația se află într-o continuă transformare, iar tinerii caută mai mult decât o diplomă, întrebarea nu mai este doar ce universitate aleg, ci ce fel de oameni vor deveni după ce ies de pe porțile ei.
Despre această transformare, despre generația Z și generațiile care vin, despre inteligența artificială, despre profesorul de ieri și mentorul de mâine, despre Ploiești și despre viitorul UPG am stat de vorbă cu domnul rector Alin Diniță.
Domnule rector, dacă v-ați întâlni astăzi cu Alin Diniță, preparatorul universitar care intra pentru prima dată pe porțile UPG, ce credeți că v-ar întreba? Și, mai important, ce i-ați răspunde?
Cred că acel tânăr preparator, plin de emoție și de dorința de a demonstra, m-ar privi în ochi și m-ar întreba: „Vor merita efortul și loialitatea depline față de o singură instituție?” I-aș răspunde cu zâmbetul pe buze: „Da, vor merita. Nu va fi un drum fără obstacole și nici unul rapid, dar va fi un drum pe care te încurajez să-l urmezi, pentru că nu vei construi doar o carieră, ci o familie. Mai mult decât atât, vei genera schimbare. Vei transforma zidurile reci în spații calde, unde fiecare tânăr să simtă că visul lui are viitor. Nu te grăbi să pleci, pentru că aici vei găsi resursele să schimbi lucrurile din interior și să produci devenire.”
Ați parcurs aproape toate etapele unei cariere universitare, de la preparator până la rector. Care a fost momentul care v-a schimbat cel mai mult – profesional, dar mai ales ca om?
Din punct de vedere uman, cred că interacțiunea cu studenții din perioadele dificile m-a șlefuit cel mai mult. Așa am înțeles că universitatea nu înseamnă ziduri, amfiteatre sau laboratoare dotate; universitatea este, de fapt, formată din oameni. Am învățat că, în spatele unei note sau al unei absențe, se află adesea o poveste de viață care are nevoie de înțelegere, nu doar de rigurozitate. Profesional, am învățat că managementul înseamnă mentorat, iar acest lucru îl datorez profesorilor care m-au îndrumat. Mi-am dat seama că, dacă reușim să aducem umanitatea înapoi în oameni, putem să avem o universitate unde empatia este la fel de importantă ca nota din catalog.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră, dincolo de titulatură, să fiți rectorul Universității Petrol-Gaze din Ploiești? Este o funcție, o responsabilitate sau o formă de întoarcere a recunoștinței și cunoștințelor către universitatea care v-a format?
Acceptarea funcției de rector al unei universități este, fără îndoială, o formă supremă de recunoștință. UPG din Ploiești este locul unde m-am format, unde am crescut și unde mi-am descoperit vocația. Să fiu rector aici este modul meu de a spune mulțumesc universității care m-a modelat. Vreau să las în urmă respectul pentru transparență și deschidere, o universitate în care ușa rectorului nu este un obstacol, ci o invitație la dialog și la soluții comune.
Am învățat că, în spatele unei note sau al unei absențe, se află adesea o poveste de viață care are nevoie de înțelegere, nu doar de rigurozitate. Profesional, am învățat că managementul înseamnă mentorat.
Astăzi, un tânăr de 18 ani nu mai alege o universitate doar pentru prestigiul unei diplome. Caută experiență, oportunități, conectare cu piața muncii și, poate mai presus de toate, un loc în care să se simtă văzut. Ce îi oferă UPG unui tânăr din această nouă generație?
Tinerii din generațiile actuale au o dorință puternică de autenticitate. Ei nu vor doar cursuri și transmitere de informații, vor experiențe și vor să fie văzuți. UPG le oferă exact acest lucru: o comunitate cu un vibe tânăr și proaspăt. Le oferim un spațiu unde să se simtă protejați ca într-o familie, dar încurajați să exploreze viitorul. Ne asigurăm că anii petrecuți aici se transformă în amintiri extraordinare, nu doar din sesiuni, ci din proiecte, prietenii și momente în care au simțit că vocea lor contează. Dincolo de laboratoarele modernizate și parteneriatele cu giganții din industrie, îi oferim studentului un ecosistem în care se poate dezvolta ca om. UPG din Ploiești nu mai este doar despre petrol și gaze, ci despre energie, tehnologie și apartenența la o comunitate care te susține.
Ați vorbit despre o universitate mai atractivă, mai accesibilă și despre o imagine „mult mai colorată” a UPG. Cum arată, în viziunea dumneavoastră, această universitate? Dacă ar trebui să o descrieți prin trei cuvinte, care ar fi acestea?
O universitate „în culori frumoase” este una care radiază viață prin fiecare por. Nu mă refer doar la designul modern al campusului, ci la „culoarea” ideilor și a atitudinii noastre. Este o universitate luminoasă, unde teama a fost înlocuită de curiozitate. Dacă ar fi să o descriu în trei cuvinte, acestea ar fi: Empatie, Inovație, Apartenență.
Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești are o istorie și o identitate puternică în domeniul petrolului și al gazelor. Cum păstrăm tradiția fără să devenim prizonierii ei? Ce mijloace de comunicare folosiți pentru a vă adapta tinerelor generații ale viitorului?
Tradiția este rădăcina și temelia pe care ne-am dezvoltat, pe care o corelăm cu prezentul, în care ne dezvoltăm ramurile spre viitor. Respectăm enorm cei aproape 80 de ani de istorie în petrol și gaze, dar nu lăsăm această istorie să ne ancoreze în trecut. Cred că principiul de bază pe care trebuie să îl aplicăm este adaptabilitatea, ceea ce înseamnă să înțelegem că tinerii de azi procesează lumea altfel, iar noi, ca mentori, trebuie să fim podul între experiența trecutului și dinamismul viitorului.
Inteligența artificială schimbă deja modul în care oamenii învață, lucrează și comunică. Credeți că universitatea românească este pregătită pentru această schimbare sau încă încearcă să țină pasul cu ea?
Suntem într-o cursă contracronometru, dar UPG a ales să fie în avangardă. Inteligența artificială nu este un inamic, ci o unealtă care ne forțează să redevenim mai umani. Pe măsură ce mașinile devin mai deștepte, noi trebuie să devenim mai înțelepți, mai creativi și mai empatici. La UPG, integrăm tehnologia pentru a le oferi studenților un avantaj competitiv, dar le reamintim constant că nicio inteligență artificială nu poate înlocui complexitatea gândirii și profunzimea spiritului uman.
Profesorul de astăzi nu mai este singura sursă de informație pentru student. În acest context, care credeți că este adevărata valoare a profesorului universitar din zilele noastre? O abordare prietenoasă a studentului poate reprezenta începutul unei comunicări de viitor?
Valoarea profesorului nu mai stă în informația pe care o livrează; pentru student, informația este la un click distanță. Adevărata valoare stă în capacitatea de a fi mentor, de a modela caractere. Și, foarte important, puterea profesorului stă în capacitatea acestuia de a-l conduce pe student să gândească critic și constructiv, de a-l face să își pună întrebări, să fugă de certitudini, mereu să se îndoiască. O abordare prietenoasă nu este o dovadă de slăbiciune, ci una de forță interioară. Când un profesor coboară de la catedră pentru a fi alături de student, atunci începe adevărata educație. Încercăm să eliminăm bariera dintre cadru didactic și student și să aducem respectul și compasiunea înapoi în această relație, transformând-o într-un parteneriat de viitor. Mai mult, o abordare prietenoasă nu înseamnă lipsă de respect, ci deschiderea unei căi de comunicare asertive. Studentul învață mult mai eficient de la un om pe care îl respectă și îl simte aproape decât de la o autoritate distantă.
Din experiența dumneavoastră, ce s-a schimbat cel mai mult la tineri în ultimii 20 de ani? Credeți că există ceva ce generațiile actuale au pierdut?
Tinerii de azi sunt mult mai pragmatici și mai informați, dar poate mai fragili în fața presiunii sociale. Cred că au pierdut uneori „răbdarea de a construi”, fiind bombardați cu mirajul succesului instantaneu de pe rețelele sociale. S-a schimbat și viteza cu care interacționează cu lumea. De aceea, rolul nostru este să le redăm plăcerea de a savura drumul, nu doar destinația, și să le arătăm că succesul durabil se clădește pe valori, nu pe algoritmi.
Există o presiune tot mai mare asupra tinerilor de a avea succes rapid. Ce le-ați spune studenților care se tem de eșec sau care cred că trebuie să aibă deja un drum perfect la 20 de ani? Oare munca adevărată se construiește în timp, cu răbdare și perseverență, sau e doar un exemplu luat de pe rețelele sociale, care prezintă „rețete ideale” fără prea multă muncă?
Eșecul este doar o lecție prost ambalată. Le spun mereu: nu căutați drumul perfect la 20 de ani, pentru că el nu există. Munca adevărată se face cu pași mici, cu multă reziliență. „Rețetele ideale” de pe Instagram sunt ficțiune; realitatea se construiește ținând cont de viața reală și prin încercări repetate. Le aș spune că eșecul face parte din viața noastră, nu e o sentință. Munca adevărată se construiește în timp, cu greșeli asumate și lecții învățate. Aveți curajul să greșiți, să vă răzgândiți și să o luați de la capăt. Nu fugiți de eșec, ci învățați să câștigați ceva din această experiență. Atitudinea face diferența.
Vorbim foarte mult despre performanță academică, dar mult mai puțin despre caracter. Cât de important este, în opinia dumneavoastră, ca universitatea să formeze oameni, nu doar specialiști?
Pot spune cu tărie că aceasta este una dintre misiunile universității. Un specialist fără caracter poate fi periculos sau ineficient. Un om cu valori morale solide, cu etică și spirit civic, va învăța mereu cum să progreseze. Caracterul este cel care face diferența în momentele de criză ale unei cariere. La UPG, ne mândrim cu inginerii, economiștii și umaniștii noștri, dar ne dorim, mai presus de orice, ca aceștia să fie oameni integri. Formarea caracterelor este pariul nostru pentru viitor. Vrem ca absolvenții noștri să fie recunoscuți nu doar pentru ce știu să facă, ci pentru cine sunt: oameni responsabili, empatici și orientați spre binele comunității.
Ploieștiul are o relație istorică și profundă cu industria petrolieră. Cum vedeți relația dintre UPG, oraș și mediul economic al Prahovei în următorii ani?
Prahova, alături de Ploiești, reprezintă capitala energiei, iar UPG este „creierul” acestui hub. Vom intensifica parteneriatele cu companiile locale pentru ca studenții să aibă contact cu piața muncii încă din anul I, transformând orașul într-un pol de inovare tehnologică. Ploieștiul și industria sa sunt în ADN-ul nostru. UPG trebuie să fie motorul de inovare al regiunii, dar și inima ei culturală și socială. Vom continua să fim un partener strategic pentru mediul economic, dar vom aduce în această relație și componenta umană, pregătind lideri care să conducă companiile viitorului cu o viziune sustenabilă și centrată pe om.
Care este cea mai mare provocare pe care o presupune conducerea unei universități astăzi? Și care este satisfacția ce face ca toate aceste eforturi să merite?
Provocarea este să rămânem relevanți într-o lume care se schimbă sub ochii noștri poate mai repede decât ne-am dori. Provocarea este birocrația și viteza cu care trebuie să adaptăm curricula la tehnologie. Dar satisfacția… satisfacția este imensă atunci când vezi un absolvent care se întoarce după ani întregi și îți spune că UPG i-a schimbat viața. Când vezi că am reușit să creăm o familie care depășește granițele campusului, atunci știi că tot efortul a meritat.
Și dacă ar fi să lăsați generațiilor care vin o îndrumare despre educație, despre succes și despre viață, care ar fi aceea?
Fiți curioși și rămâneți integri. Succesul nu se măsoară în cifre, ci în impactul pe care îl aveți asupra celor din jur. Nu vă vindeți valorile pentru un câștig rapid. Învățați să fiți oameni înainte de a fi orice altceva. Nu vă temeți să visați în culori și nu lăsați niciodată tehnologia să vă răpească bucuria unei conexiuni umane autentice. Rămâneți curioși, rămâneți buni și nu uitați că educația este singura forță care poate transforma zidurile în ferestre spre viitor.
Peste ani, când nu veți mai fi rectorul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, cum ați vrea să vorbească oamenii despre „perioada Alin Diniță”? Despre un rector care a condus o instituție sau despre un om care a lăsat ceva în urmă?
Mi-aș dori ca oamenii să nu vorbească despre „rectorul Diniță”, ci despre omul care a deschis ușile universității către comunitate. Aș vrea să se spună: „În perioada aceea, UPG a redevenit un loc în care studenții veneau cu drag și se simțeau acasă”. Vreau să las în urmă o instituție mai vie, mai pregătită pentru viitor, un partener egal la crearea politicilor publice, naționale și internaționale, în domeniul energiei și al dezvoltării sustenabile. Mi-aș dori ca oamenii să spună: „A fost perioada în care universitatea și-a consolidat prestigiul internațional prin și cu oamenii pe care i-a format”.
În loc de final sau concluzie, în acest spirit al conexiunii autentice și al amprentei lăsate asupra destinelor, esența unui mandat de rector poate fi cel mai bine surprinsă de cuvintele scriitoarei Maya Angelou: „…oamenii vor uita ce ai spus, oamenii vor uita ce ai făcut, dar oamenii nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.”
Mesajul central al Universității Petrol Gaze din Ploiești este unul puternic și clar: zidurile sunt doar decorul, în timp ce adevărata „arhitectură” a instituției este construită din caracterele, speranțele și pasiunea comunității academice. Prin această abordare, rectorul nu doar conduce o instituție, ci modelează un univers în care studenții și profesorii învață cea mai importantă lecție: aceea de a rămâne oameni care simt emoție într-o lume din ce în ce mai digitală.
Poate că aceasta este, în cele din urmă, adevărata miză a unei universități: nu câte generații trec prin amfiteatrele sale, ci câte vieți reușește să schimbe, ce amprentă își pune asupra sufletelor, dincolo de toată teoria pe care o acumulăm pe băncile universității, și cum construiește viitorul prin cei pe care îi educă, pentru a da viață unei lumi mai bune și mai armonioase.
În spatele oricărei instituții care privește spre viitor se află oameni care aleg să creadă că educația poate face mai mult decât să pregătească profesioniști în anumite domenii de activitate.
Să formeze oameni care schimbă lumea este cu adevărat misiunea fiecărei universități, iar cei care o conduc trebuie să fie, dincolo de orice specializare, oameni cu inima deschisă, cu mintea ancorată în viitor și sufletul plin de iubire, pentru că, dincolo de orice zid, se scrie povestea unei familii, familia Universității Petrol Gaze din Ploiești, condusă de un rector care, înainte de toate, susține, încurajează, construiește, are viziune și proiectează destinele celor care scriu file de viață prin profesiile pe care le-au ales.
Vă mulțumim pentru timpul și poveștile oferite și, cu atât mai mult, vă suntem recunoscători pentru că ne-ați deschis nu doar ușa biroului dumneavoastră, ci și pe cea a sufletului și a „familiei” de la universitate, acest lucru însemnând mult pentru noi și pentru cititorii noștri.
Mult succes și spor la împliniri sufletești vă dorim!
